Coșul tău este gol acum!
Te muți în curând? Cum să o faci ca să îți stresezi pisica cât mai puțin
Se spune că pisicile sunt individualiste și că ele se atașează de casă, nu de oameni.
Dacă ai stat suficient pe lângă ele, ai observat că nu sunt două la fel și fiecare are personalitatea ei, preferințele ei etc. Și că reacționează diferit.
Oz e cu noi de 5 ani, iar în timpul ăsta ne-am mutat de 3 ori în 2 orașe diferite.
Cum a reacționat Oz la atâtea schimbări? Hai să îți împărtășesc experiența noastră.

Prima mutare
Oz e cu noi de când avea el 2-3 luni (nu știm exact, pentru că l-am luat de la cineva care îl găsise pe stradă cu o seară înainte).
Din decembrie 2017 până în martie 2020 am locuit în Iași, în primul nostru apartament. Adică 2 ani jumătate.
Când ne-am mutat, am venit în Brașov. Iar mutarea a fost foarte stresantă pentru Oz.
Drumul a fost lung, de 5-6 ore, în care a mieunat aproape tot timpul a jale. L-am ținut în cușcă, pentru că dacă îl scoteam, căuta să evadeze din mașină, nu voia nici măcar să stea în brațe.
A fost o mutare bruscă pentru el, dar nu prea aveam ce să facem. Când am ajuns, s-a dus direct sub canapea și nu a ieșit cu orele.
S-a adaptat în cele din urmă, dar i-a trebuit ceva timp să se obișnuiască cu unele lucruri. De exemplu, cu sunetul pe care îl făcea toaleta când trăgeam apa (apartamentul din Iași era nou și totul era silențios) sau cu sunetul apei din țevi (în Iași aveam încălzire prin pardoseală).
Fiind chiar înainte de pandemie, ne-am grăbit și noi să găsim ceva rapid, iar chiria nu era cea mai grozavă. Era la parter și era destul de răcoros. În timpul iernii, ne trezeam dimineața cu 18 grade în dormitor. Ceea ce l-a afectat și pe el, pentru că era obișnuit să se lăfăie la o temperatură constantă de 21-22, chiar 23 de grade C. De fapt, toți a trebuit să ne adaptăm la răcorica din Brașov.
Totuși, am ținut neapărat ca proprietarul să știe că avem o pisică, ceea ce ne-a scăzut cu mult șansele să găsim ceva mai ok atunci, pe grabă.
A doua mutare
Am stat un an în acea chirie, apoi ne-am căutat alta, mai călduroasă, în principiu.
A fost mai simplu, fiindcă ne mutam în același oraș, la 20 de minute de mers pe jos. Învățasem câte ceva din prima experiență, așa că am ținut cont de unele lucruri:
- să fie o priveliște cât de cât, ca să aibă și Oz la ce să se mai uite pe geam
- să avem un balcon, ca să îl mai scoatem la aer, nu doar pe pervaz
- ferestrele să aibă pervaz pe interior, ca să poată sta pe ele
- să nu fie îndreptat spre nord, pentru că îi place să doarmă în bătaia directă a soarelui (și dacă e la nord, nu bate soarele niciodată direct)
Și mutatul l-am făcut treptat, începând cu lucrurile de prin dulapuri, pentru ca el să nu simtă brusc schimbarea.
Ceea ce ar trebui spus despre Oz e că nu reacționează bine la schimbări. La orice fel de schimbări. Adică dacă am mutat ceva în casă, devine agitat. Dacă am cumpărat ceva nou (o piesă de mobilier, orice), devine agitat. Iese din rutina lui, uneori începe să zgârie acel obiect nou, alteori aleargă prin casă de nebun, alteori doar dă ocol și cercetează cu toate simțurile obiectul.
Într-un final, am urcat lucrurile într-o mașină, iar pe el l-am dus ulterior cu un Uber în noua chirie. Da, a mieunat tot drumul de 10 minute cu mașina. Am stat 1 an jumătate în ce-a de-a doua chirie.

A treia mutare
Anul acesta, în august, am reușit, în sfârșit, să achiziționăm un apartament în Brașov și ne-am mutat în septembrie.
A fost mai simplu de mutat, fiind la 7 minute de mers pe jos de chirie, dar ca prin farmec aveam și mai multe lucruri… Și fiindcă deja aveam experiență, am știut cum să îl luăm pe Oz ca să îl stresăm cât mai puțin.
Ceea ce mai e de menționat este că în tot timpul ăsta el a devenit mult mai prietenos cu oamenii (în Iași era un picuț sălbatic, dar nici nu venea multă lume pe la noi) și s-a mai obișnuit cu plecările noastre, pentru că noi călătorim mult și periodic rămâne singurel acasă (cu cineva care vine zilnic la el).
Și am observat că, deși simțea că ceva se întâmplă văzând cutii, bagaje, haos în casă, noi plecam-veneam-plecam-veneam etc., nu era chiar atât de agitat ca în alte dăți. Doar curios, desigur, și foarte băgăcios (la propriu, în cutii și genți).
În ziua în care ne-am adus toate lucrurile, noi am venit mai devreme în apartament să terminăm curățenia. Și am decis că cel mai bine este să îl aducem și pe el și toate lucrurile lui (feeder, litieră, bol de apă), ca să se obișnuiască cât de cât până seara, pentru că, dacă l-am fi adus direct seara, ar fi fost prea agitat, nu ar fi dormit și nici pe noi nu ne-ar fi lăsat să dormim.
Așa că pe Oz l-am adus la amiază și până seara a avut timp berechet de explorat. Deși era aproape, am preferat să luăm autobuzul cele 2 stații ca să scurtăm timpul de drum cât mai mult posibil. Nu a mieunat deloc, a stat foarte liniștit în cușca lui.
Doar atât, când a ieșit din cușcă în apartament, era speriat și sceptic și mergea tiptil, cu burta aproape de podea, cum merg ele când sunt speriate. Dar i-a trecut destul de repede, fiind și noi cu el și simțindu-ne relaxați.
Ceea ce ar mai trebui să știi despre Oz este că ne simte stările și ni le preia. Dacă suntem furioși, devine și el. Dacă suntem anxioși, devine anxios. Dacă ne simte relaxați, se relaxează și el. Magice pisicile, nu?
Deci ce am înțeles până aici?
Ca să concluzionăm din tot ce am povestit, iată ce am învățat despre cum să facem mutarea un factor cât mai puțin stresor posibil pentru Oz:
- I-am scos cușca cu câteva zile înainte și am lăsat-o pe hol. De când episodul cu veterinarul de acum aproape 2 ani, a prins o teamă teribilă de cușcă. Așa că am lasat-o random pe hol, deschisă, poate-poate mai intră singur în ea. Cred că am făcut bine, pentru că s-a comportat excelent în ea pe drum spre noua locație.
- Noua locație trebuie să i se potrivească. Pentru Oz criteriile au fost: să aibă priveliște (de preferat pe mai multe laturi), trafic, vegetație (adică copaci cu păsărele, porumbei, să mai vadă un om, un copil, o mașină care să îl țină ocupat), să aibă lumină directă de la soare, să nu fie mai sus de etajul 2, balcon închis. Pe viitor, fiind totuși casa noastră, ne gândim să investim în plase speciale pentru pisici, măcar la un geam și poate chiar într-o cușcă de exterior de la Pisici la ferestre, pentru ca în sezonul cald să nu mai depindă de noi dacă vrea să stea afară, la aer.
- Nu îl mutăm pe el prima dată și nici nu este ultimul mutat. În cazul în care vorbim de mutare în același oraș. Și fiindcă noi nu am avut suficiente cutii, saci, trollere, am mutat lucrurile în mai multe rânduri. Și am început cu cele din dulapuri, ca să nu vadă prea deodată că se întâmplă ceva, să îl luăm cumva cu încetișorul. Și a funcționat.
- I-am acordat aceeași atenție. Desigur că am fost stresați pentru că am avut complicații cu banca și creditul și obosiți și nervoși și ne-am mai și ciondănit între noi. Dar am încercat ca lui Oz să îi alintăm ca și până atunci și, chiar dacă e de muncă cu mutatul, să îi acordăm timp ca și până atunci, nu să îi uităm și ignorăm.
- I-am luat cu noi toate lucrurile lui, inclusiv cutiile de carton în care se ascundea de fantomele vizibile doar pentru pisici. Inclusiv jucăriile pe care nu le mai băgase oriucm în seamă. Dar erau ale lui, erau ceva familiar și am zis că îl pot ajuta în tranziția asta.
- L-am lăsat să exploreze în voie noua locuință. S-a dus unde a vrut și a mirosit ce și cât a vrut. Este acel gen de pisică care nu o ajută dacă încerci să forțezi lucrurile.
- I-am montat rapid ansamblul. De îndată ce a ajuns și mașina cu restul lucrurilor, i-am montat ansamblul. A fost printre ultimele lucruri demontate. Pentru că în timp ce noi împachetam, am văzut că stă liniștit în ansamblul lui și ne privește și am realizat că este locșorul lui care îl face să se simtă bine.
Ce mai spun și alții
- Unii spun să închizi pisica într-o cameră în timp ce pregătești bagajele. Și înțeleg asta din motive de siguranță, adică să nu fugă pisica din casă, dar cu Oz nu funcționează treaba cu ușile închise. Devine anxios, zgârie, miaună, pur și simplu nu vrea să fie de cealaltă parte a ușii închise, indiferent care este aceasta.
- Ar exista și niște pastile ca să le liniștească. Dar nu aș apela la ele decât dacă ar fi distanțe foarte mari sau transport dificil (de exemplu, cu avionul). Și ar trebui prescrise de veterinar, ceea ce înseamnă o vizită la acesta, adică încă o treabă stresantă pentru Oz. Îl înțeleg perfect, și eu fac atacuri de panică pe la medici și chiar nu vreau să îl duc la vet decât dacă nu am altă variantă.
- Dacă te muți la casă sunt mai multe aspecte cărora să le dai importanță: cât de accesibil îi este să plece din curte, dacă în vecinătate există și alte pisici sau animale ale străzii ș.a. Mai ales dacă te muți de la apartament la casă, specialiștii (pisicari) spun ca o perioadă să o ții înăuntru și să o introduci ușor afară: primele ieșiri cu lesa, până se obișnuiește.

Dar cel mai și cel mai important este să îți cunoști pisica. Așa vei ști ce este cel mai bine pentru ea.
Pentru că, așa cum scriam și la început, pisicile sunt diferite și reacționează diferit. Ce funcționează pentru una, nu funcționează neapărat și pentru alta.
Oz a fost mereu un pic supărat în primele zile în noua locație, dar s-a adaptat de fiecare dată.
Tu ai trecut prin vreo mutare cu blănosul tău? Cum a reacționat?
Îmbrățișări blănoaze!
Citește și:
Investiții pentru animăluțele de companie care rămân singure acasă: feeder automat și cameră web
Te muți în curând? Cum să o faci ca să îți stresezi pisica cât mai puțin
5 ani de Oz mustăcioz, alintăcioz, niciodată puricoz
Pleci în vacanță. Ce faci cu pisica?
Lasă un răspuns