Coșul tău este gol acum!
Ana și Ucenicul Oz
Bună! Noi suntem Ana și Ucenicul Oz!
Ne bucurăm nespus că ești aici! Hai să ne cunoaștem un pic.
Eu sunt Ana, artizan autodidact.
Cos de mic copil. Prima dată am cusut un cocoș pe etamină în clasa I, la ora de lucru manual. Am continuat cu goblenuri pictate, apoi, de la aproximativ 9 ani, am trecut la goblenuri cu schiță.
Crescând la țară, în Neamț, acolo unde fiecare are câteva oițe în gospodărie, am văzut încă din copilărie pe toată lumea în jurul meu prelucrând lâna, torcând, răsucind, împletind, croșetând, cosând, de la mama, tata și sora mea, până la familia extinsă.
Fetrul este obținut din lână, oare mai are sens să mă întreb de ce am o afinitate pentru acest material? 🙂
În ceea ce privește produsele Ana Crafts, am învățat singură, prin documentare sau experiment, tehnicile de cusut, tipurile de grosimi și de rigiditate ale fetrului și când este recomandat să le folosești și tot ceea ce ține de procesul de creare al unui produs. Cel mai dificil mi-a fost să învăț să cos litere frumoase 🙂
Sunt o persoană deschisă, prietenoasă, amabilă, dar introvertă, introspectă și uneori chiar solitară. Cărțile mă vindecă, cafeaua mă alintă, natura mă întărește, călătoriile mă împrospătează, iar pisicile mă înduioșează. Visez să locuiesc din nou în mijlocul naturii, cu multă iarbă, pomi fructiferi și un cățel.
Povestea Ana Crafts
Totul a început în 2017 într-un mod destul de amuzant.
Făcusem pe internet prin luna mai o comandă de mai multe materiale, printre care și niște bucăți de fetru. Așa că am făcut ceea ce ar fi făcut oricine în locul meu: le-am pus bine într-un sertar și nu m-am mai gândit la ele jumătate de an.
Apoi, într-o seară de octombrie, am scos fetrul din sertar și, cu internetul deschis, m-am trezit cosând primul lucrușor: un semn de carte în formă de frunză de arțar.
Pentru că se apropia Crăciunul, am încercat în scurt timp și ornamente de pom pe care le-am postat pe pagina personală de Facebook și așa a venit și prima comandă.
Așa a început Ana Crafts 🙂
Ucenicul Oz
În aceeași perioadă, mai exact la începutul lui decembrie, a apărut și Oz în familie.
A fost găsit pe stradă, într-o seară ploioasă și rece, înfometat, ud, singur. L-am adoptat noi în urma unui anunț pe internet. Era rahitic din cauza lipsei adecvate de hrană și un picior din spate și-l târâia când mergea. Avea aproximativ 6 săptămâni și îl puteam ține într-o singură palmă.
După ce a mai prins ceva vlagă, a început cu mare zel să cerceteze toate materialele mele și, în scurt timp, să îmi scarmene fetrul, să îmi fure ațele, să îmi vâneze mărgeluțele sau chiar pe mine. Făcea asta până când, în final, adormea în brațele mele, epuizat. Văzând interesul lui crescut, l-am angajat imediat în echipă pe postul de Ucenic.
În prezent, este un motan de 4 ani (și 4+ kg) cât se poate de mustăcioz, alintăcioz, puturoz, dar niciodată puricoz!
Și-a compus chiar și un poem intitulat „Mustăciosul de mine” și prima strofă sună cam așa: „La 6 eu când mă trezesc, / E încă întuneric. / Casc de fălcile-mi trosnesc / Și-apoi mă spăl temeinic!”
Îmbrățișări blănoase! 🐾