Coșul tău este gol acum!
Poveste scurtă pentru copii: Întâlnirea dintre pisi-hobitul Gustav și melcul Shelly
Gustav este un pisi-hobit de culoare neagră, cu blana lucioasă și ochi ageri. Locuiește singur în căsuța cu bostani din pădure.
Viața lui este extrem de liniștită. Dimineața se trezește devreme, servește un mic dejun sățios, format din șoricei și lăptic, apoi iese în fața căsuței, își întinde prelung și fără grabă fiecare membru al corpului și începe să se spele, exact când primele raze ale soarelui se ivesc de după deal.
Procesul de spălare este foarte minuțios și poate dura și câteva ore. Nu e lucru ușor să întreții o blană lucioasă. Gustav este foarte pretențios cu blana lui: îi place să fie mereu perfect curată și mătăsoasă.
Doar că această activitate deseori îl face să adoarmă. Drept urmare, pentru o bună parte din restul zilei, pisi-hobitul se tolănește pe grămada de bostani din fața căsuței și doarme dus.
Într-o zi, un foșnet îl trezește din somn și îi captează atenția. „Vine cina!” își spune Gustav în gând și se și furișează după un bostan, stând la pândă. Curând își dă seama că vânătoarea nu este pentru cei nerăbdători din fire, deoarece cel care se târâie extrem de lent exact către el este un… melc.
Intrigat, însă, de noul personaj, Gustav așteaptă ascuns după bostan, curios de planurile vizitatorului său. Melcul, fără nici o grabă, își continuă traiectoria până pe cel mai înalt bostan din grămadă, cu ochii bălăgănindu-se înainte și înapoi. Ajunge în vârf, se întoarce cu fața către soare, închide ochii și se lasă scăldat de razele blânzi ale acestuia.
Curând, fiindcă melcul rămâne înțepenit, ceea ce îl face destul de plictisitor, Gustav simte cum îl cuprinde ușor somnul.
…
– Ajutor!
Aude Gustav prin somn. Pisi-hobitul zâmbește, trezindu-se ușor. Ce vis dulce a avut! A prins o familie întreagă de șoricei care mișunau prin toată poiana și strigau „Ajutor!”. Ce vânătoare grozavă! Se trezește de tot, se ridică și se întinde unduios. Observă că soarele a apus și se apropie seara.
– Ajutoooooooooor!
Dar stai! Sunetul încă se mai aude și de foarte aproape. Oare nu a visat? Familia de șoricei din poiană este reală? Pisi-hobitul, prudent, iese de după bostan și ajunge în fața grămezii cu bostani. Abia atunci își amintește că un melc se urcase fără nici o jenă pe bostanii lui.
– Ajutoooor! Te rog, ajută-mă! îl roagă melcul pe Gustav.
– Dar ce s-a întâmplat? întreabă Gustav, foarte mirat de situația în care se află melcul, pentru că era fix în aceeași poziție și pare că nimic nu l-ar fi deranjat de când s-a așezat acolo.
– Am adormit la soare și m-am uscat de tot! Acum nu mai pot să cobor, m-am lipit de bostan! Ca să nu mai spun că mi-a înțepenit tot corpul! Te rog, coboară-mă de aici!
Gustav, deja în alertă, se gândește cum să ajute melcul, făcând pași ba la stânga, ba la dreapta. Habar nu are ce să facă. Dacă ar fi vorba de o pisică, poate un pui poznaș care a plecat să exploreze fără să fie încă pregătit, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori, ar mai ști cum să procedeze: i-ar da indicații cum să coboare sau, în cel mai rău caz, Gustav ar urca la pisoi, l-ar lua în gură de ceafă și l-ar coborî el însuși. Dar un melc? Cum să ajute el un melc lipit de soare de cel mai înalt bostan din grămadă?
– Am o idee! spune Gustav deodată. Dar trebuie să ai încredere în mine!
– Am, am! răspunde melcul. Coboară-mă, te rog!
Pisi-hobitul, unul dintre cei mai curajoși motani din întreaga vale, că altfel nu ar fi locuit singur, începe să se cațere pe grămada cu bostani. Ajuns la melc, înșfacă deodată bostanul cu tot cu acesta și face un salt elegant, aterizând direct în fața grămezii, pe pământ. Apoi, iute ia o găleată cu apă și o toarnă peste melc.
În câteva secunde, melcul începe să se desprindă ușor de bostan, alunecând pe iarbă.
– Îți mulțumesc! Am pornit într-o călătorie și eram foarte obosit, pentru că am mers toată noaptea și toată dimineața și am vrut să mă odihnesc puțin la soare. Mi-a fost tare frig în pădure, de aceea m-am urcat pe cel mai de sus bostan, numai că am adormit. Numele meu este Shelly. Tu cum te numești?
– Eu sunt Gustav, sunt un pisi-hobit. Uite, afară se întunecă. Vino înăuntru să bem un lăptic împreună și îmi povestești mai multe despre călătoria ta.
– De acord! Îți mulțumesc! acceptă Shelly cu dragă inimă invitația lui Gustav.
Cei doi intră în căsuță și povestesc până târziu în noapte, fără să știe atunci că această întâlnire este exact începutul unei prietenii pe viață.
Această poveste a fost inspirată de Tablou deco: Căsuța cu bostani a lui Gustav și este scrisă de mine 🙂
Lasă un răspuns