Coșul tău este gol acum!
Psihanaliza basmelor sau de ce sunt bune pentru copii basmele tradiționale „prea sângeroase și traumatizante”
Un copil mic, de exemplu, nu doar că-și iubește părinții cu o intensitate incredibilă, dar uneori îi și urăște. Știind asta, ar fi trebuit să fie ușor de recunoscut că basmele se adresează vieții mentale interioare a copilului.
Undeva, prin noiembrie anul trecut, într-un context în care am nimerit din pură sincronicitate, am făcut o afirmație, care era mai mult un soi de nedumerire. Și anume, nu îmi venea să cred acum, la maturitate, cum de mi-au plăcut anumite povești în copilărie, având în vedere cât de sadice erau unele. Cum ar fi Capra cu trei iezi, în care lupul decapitează iezii, le pune capetele în geam și apoi mai și mânjește pereții cu sângele lor. Cum putem spune că această poveste ajută copilul în vreun fel?
Ei bine, răspunsul pe care l-am primit a fost o recomandare de carte, Psihanaliza basmelor de Bruno Bettelheim.
Dacă un copil, dintr-un motiv sau altul, nu își poate imagina viitorul cu optimism, dezvoltarea lui stagnează.
Psihanaliza basmelor, așa cum sugerează și titlul, tratează și analizează felul în care detaliile din basme au efecte asupra inconștientului copilului. Mie mi se pare o excelentă carte de parenting, în primul rând.
Am rezonat cu foarte multe aspecte și mi-ar fi prins tare bine ca părinții mei să fi știut câteva din lucrurile abordate în carte. Cred că m-ar fi scutit de multe angoase din copilărie. Pentru că generația din care fac eu parte, cea născută în preajma Revoluției, s-a ales cu multe pietre de moară la gât, pe care le cărăm, conștient sau inconștient.
Copilul meu interior a tresărit de multe ori de-a lungul pasajelor, citindu-și emoțiile scrise negru pe alb, care atâta vreme nu a știut cum să le exprime în cuvinte. 🙂
Conflictele intime, profunde care își au originea în instinctele primare și în emoțiile noastre agresive sunt interzise în majoritatea literaturii moderne pentru copii, ceea ce nu-l ajută deloc pe copil să le înfrunte. Însă, copilul este expus sentimentelor disperate de singurătate și izolare și este deseori victima unor angoase ucigătoare. Cel mai adesea, el nu e capabil să exprime aceste emoții în cuvinte sau o face doar indirect: teama de întuneric, de un animal anume, anxietate legată de corpul său. Cum recunoașterea acestor emoții la propriul său copil îl face pe părinte să se simtă neconfortabil, părintele tinde să le ignore sau să le bagatelizeze, așa cum procedează cu propriile sale anxietăți, în ideea că temerile copilului vor fi în mod similar amuțite.
În cuvinte simple, basmele îi ajută pe copii să își rezolve conflictele interioare. Care există, indiferent că părintele vrea sau nu, indiferent că părintele face tot posibilul să îl ferească pe copil de ele. Asta este o greșeală, conform psihanaliștilor.
Evitând răul, copilul devine confuz. El nu știe cum să se raporteze la dileme existențiale, prin care trece inevitabil, acestea făcând parte din procesul de creștere și devoltare sănătoasă.
Basmele și poveștile pentru copii sunt terapie. Pentru copii și pentru adulți, deopotrivă. Nu e pueril să citești la orice vârstă povești pentru copii. Sunt menite să aducă și bucurie, printre altele, și pentru mine sunt excelente exerciții de reflecție. 
Poveștile cu adevărat bune sunt cele care oferă mesaje valoroase, personaje puternice, cu care se identifică cât mai mulți cititori. În care călătoria eroului se finalizează cu transformarea lui în ceva superior față de cum era la început. Iar parcursul lui chinuitor cu final fericit este ceea ce oferă speranța că și cititorul poate trece peste problemele lui.
Iar în final, subliniez că acest articol nu este o recenzie. Este un teaser care te invită să devii curios, să descoperi mai mult. Și apoi, să revii să îmi lași impresiile tale.
Îmbrățișări blănoase! 
Produsele Ana Crafts din poze fac parte din Colecția Delicii:
Ne împrietenim pe Goodreads? 🤓
Lasă un răspuns